Deși România și Elveția sunt situate la mii de kilometri distanță există diferențe semnificative în modul în care cele două țări își cresc copiii. Ce lecții putem extrage din modelul elvețian?

România menține încă un sistem educațional bazat pe autoritate, competiție și teorie, în timp ce Elveția se axează pe încredere, autonomie și practică. Elveția este recunoscută pentru calitatea vieții și pentru un sistem educațional și social bine structurat. Această țară oferă un mediu care susține dezvoltarea armonioasă a copiilor, combinând educația formală cu sprijin emoțional și implicarea activă a părinților.

Educația începe devreme, axându-se pe dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă. Copiii pot merge la grădiniță între 3 și 5 ani, în funcție de canton.

În Elveția, accentul este pus nu doar pe educația academică, ci și pe dezvoltarea emoțională a copiilor. Acest proces începe de la o vârstă fragedă și include:

• Grădinițele și centrele pentru copii mici – copiii sunt încurajați să meargă singuri la școală, fiind astfel responsabilizați. Ei învață să își exprime ideile, să colaboreze cu ceilalți și să dezvolte abilități de rezolvare a conflictelor prin intermediul jocurilor interactive. Educatorii sunt instruiți să fie atenți la nevoile emoționale ale fiecărui copil.

• Activități de mindfulness – în numeroase grădinițe și școli primare copiii sunt expuși la tehnici de relaxare, mindfulness și yoga. Aceste metode îi ajută să-și gestioneze emoțiile și să reducă nivelul de stres.

• Educația emoțională în școli – include lecții dedicate empatiei, cooperării și recunoașterii propriilor emoții, elemente esențiale în construirea unui mediu sigur și prietenos.

• Activități în aer liber – contactul cu natura este considerat esențial. Mulți copii participă la programe educaționale denumite „școli în pădure” (waldkindergarten), unde au oportunitatea de a explora mediul natural și de a învăța lecții practice despre ecologie.

• Sportul și arta – promovarea creativității prin activități precum pictura, muzica și teatrul este importantă, alături de sporturi care dezvoltă abilități de lucru în echipă și disciplină.

• Activități interculturale – Având în vedere diversitatea populației, copiii sunt expuși la diferite culturi și limbi, ceea ce contribuie la dezvoltarea lor emoțională și socială.

SPRIJIN PENTRU PĂRINȚI

Elveția recunoaște importanța esențială pe care părinții o au în dezvoltarea copiilor și le oferă sprijin prin:

• Consilierea și educația parentală – sunt disponibile cursuri și ateliere pentru părinți, care abordează tehnici de comunicare eficientă, gestionarea emoțiilor și înțelegerea comportamentului copiilor.

• Concedii parentale generoase – sistemul asigură părinților oportunitatea de a petrece timp de calitate cu copiii lor, oferind concedii bine remunerate pentru ambii părinți.

• Sprijin financiar și acces la servicii – familiile cu venituri mai mici beneficiază de subvenții pentru grădinițe, activități extrașcolare și alte servicii pentru copii.

• Centrele de asistență pentru copii și părinți – oferă sprijin psihologic și consiliere pentru dificultăți emoționale sau familiale.

Sistemul educațional pentru copii din Elveția este recunoscut ca un model de bune practici în dezvoltarea emoțională și sprijinirea familiilor. Prin intermediul unui echilibru între educație și activități creative în natură, copiii sunt crescuți într-un mediu care le permite să dezvolte atât inteligența academică, cât și sănătatea mentală. În paralel, părinții beneficiază de sprijin activ, asigurând astfel o copilărie fericită și echilibrată.

În comparație cu țara noastră, unde focusul este predominant pe educația academică și resursele pentru sprijinul emoțional și parental sunt limitate, Elveția și sistemul său reprezintă un model de urmat și de implementat atât în țara noastră, cât și în alte țări din lume.

Ce poate învăța România din experiența Elveției:

• Autonomie de la vârste mici – copiii sunt încurajați să meargă singuri la școală, asumându-și responsabilități de la o vârstă fragedă.
• Sistemul dual de educație – elevii pot alege între liceu sau ucenicie, fiind o alegere practică.
• Stres educațional redus – nu se acordă note în primii ani, cu accent pe învățarea prin joacă.
• Educație emoțională și civică aplicată – se pune accent pe aplicarea practică, nu doar pe teorie.

În cele din urmă, nu există un model perfect de creștere a copiilor, dar există modele care pot contribui la echilibrul lor emoțional, intelectual și social. Educația în Elveția exemplifică importanța unui proces educațional cu sens, în locul unei competiții contra cronometru. România poate analiza sistemul educațional elvețian pentru a răspunde întrebării: Cum ne dorim să fie adulții de mâine?

Într-o societate modernă agitată, este esențial să înțelegem că perioada copilăriei trebuie protejată și nu supusă presiunilor. De asemenea, educația ar trebui să aibă rolul de a inspira și nu de a intimida.

România dispune de resurse, persoane remarcabile și un potențial considerabil. Totuși, este necesară reevaluarea conceptului de creștere a unui copil într-un mediu sănătos, caracterizat prin siguranță, bunătate și afecțiune.

__

Autor Voluntar: Mădălina Elena Gurlui

Surse:  Swissinfo.ch (The Local Swizerland)

Experiențe personale și observații directe din viața trăită în Elveția

Imagine: Robert Collins / Unsplash