O sa vezi cand o sa crezi

Traim vremuri istorice pentru ca asta am ales sa traim. Fiecare fiinta vine la intrupare cu o misiune, cu o lista de experiente, cu o viata de trait si de infaptuit. Responsabilitatea asumarii vietii noastre duce la progres, la invatare si la schimbare.

Vremurile de acum sunt creatia noastra iar noi, prin gandurile, emotiile si faptele noastre am creat realitatea de acum.

SUNTEM CREATORII PROPRIEI NOASTRE VIETI

Conform credintei toltecilor ceea ce vedem si auzim in aceasta clipa este doar un vis. Ei cred ca noi ne nastem cu capacitatea de a invata cum sa visam, iar oamenii care au trait inaintea noastra ne-au invatat cum sa visam visul societatii, iar visul exterior se foloseste de parinti, de scoala si de religie pentru a ne invata cum sa visam. Au numit acest proces: civilizarea oamenilor. Putem foarte bine sa folosim ca sinonim pentru vis, ideea de scenariu. Daca devenim constienti de faptul ca mintea noastra sub atenta supraveghere a scenariului colectiv, ne faureaza realitatea, ne putem trezi sa descoperim puterea de a alege realitatea in care dorim sa traim.

VEDEM CE CUNOASTEM

In 1961, cand antropologul Colin Turnbull ii studia pe pigmei, l-a luat pe unul dintre subiectii sai in afara padurii unde locuia. De vreme ce acesta nu fusese expus la campii largi, deschise, simtul de profunzime al pigmeului disparuse. Turnbull a aratat cu degetul o turma de bivoli, la departare, iar pigmeiul, a carei perceptie in adancime era distorsionata, a refuzat sa-l creada. “Sunt furnici”, a spus pigmeiul cu convingere. Perceptia lui fusese influentata de ceea ce fusese conditionat sa vada.

La baza trunchiului cerebral se afla un grup de celule a caror sarcina este aceea de a sorta si de a evalua datele care intra. Acest centru de control, cunoscut sub numele de Sistem Radicular de Activare (RAS) are sarcina de a trimite partii active din creier ceea ce crede el ca este urgent si de a trimite in spate lucrurile care nu sunt urgente. Dar, in timp ce se organizeaza, este ocupat si cu interpretarea, tragerea concluziilor si filtrarea a orice nu corespunde cu ceea ce credem noi. Cu alte cuvinte, daca nu cunoastem nu recunoastem, daca nu stim nu vedem, si orice este nou, inainte de a fi invatat, este interpretat prin prisma informatiilor pe care le avem. Vedem lumea pe care am fost obisnuiti si invatati sa o vedem.

Pe principiul ca lumea de afara reflecta ceea ce vreau eu sa vad si doar propriile mele iluzii sunt cele care ma impiedica sa experimentez pacea, bucuria si iubirea, putem sa facem un experiment.

Alegem ca timp de 48 de ore sa ne demonstram noua insine ca putem crea o mica latura a realitatii noastre.

Ca mintea si inima pot face alegeri de materializare si manifestare a lor care au originea in insusi energia noastra. Daca ne iese, dar sa nu incepem punand la indoiala, putem trece la nivelul doi si experimenta materializarea pe baza pincipiului “lucrurile asupra carora te concentrezi se amplifica”.

Concentrati-va asupra unui lucru care vreti sa apara in viata voastra. Dimineata, dupa ce v-ati trezit multumiti divinului ca sunteti si stabiliti acel lucru care vreti sa apara in viata voastra in urmatoarele 48 de ore. Este recomandabil sa fie un lucru minor, dar deosebit, de exemplu un fluturas roz. Urmariti in urmatoarele 48 de ore de la stabilirea intentiei fluturasul roz. E un experiment, de aceea fiti relaxati, nu conditionati si dati-va voie sa manifestati, sa traiti si sa observati. Sunt convinsa ca la sfarsitul celor 48 de ore fluturasul vostru roz va aparea in moduri nebanuite de voi.

ALEGERI CONSTIENTE

De fiecare data cand ne confruntam cu o situatie neplacuta ducem un razboi impotriva cauzei acelei situatii. Uneori alegem sa vedem negativul si creem singuri o realitate plina de frica, ura, neajunsuri si conspiratii. Este alegerea noastra ceea ce vedem si intelegand ca situatia neplacuta are partea ei pozitiva o putem transforma si accepta. Cum putem cunoaste fericirea daca nu am fost nefericiti, cum putem sti ca suntem sanato si daca nu am fost bolnavi? Putem prin intelegere, acceptare si cunoastere sa ne cream realitatea asa cum ne dorim si avem nevoie.

Odata, cand isi transmitea invataturile catre locuitorii unui catun, marele Buddha a scos din roba o pietricica maronie si le-a spus: “Iata, acesta este invatatorul meu!”. Le-a explicat cum, in ziua respectiva, mergea pe drum si nu observase nimic din frumusetea care-l inconjura pana in clipa in care acea pietricica ii intrase in incaltaminte. A fost nevoit sa se opreasca si sa scoata pietricica din sanda. In momentul acela, brusc, a vazut albastrul cerului, frumusetea copacilor, a simtit parfumul florilor de pe marginea drumului si chiar a admirat culorile vii de pe aripile unui fluture. Apoi le-a spus: “Eram inconjurat de atata fumusete, dar nu am observat-o pana cand aceasta pietricica nu m-a silit sa ma opresc.”

In calatoria noastra prin viata, in orice moment avem in fata doua cai: calea constrangerii si calea alegerii. Putem alege sa ne dezvoltam, sa ne perfectionam, sa ne schimbam in bine. Daca nu alegem sa facem asta, atunci vom fi fortati sa o facem. Daca nu evoluam pentru ca asa am ales noi, vom fi obligati sa evoluam in urma lectiilor pe care ni le ofera experienta, iar experienta poate fi un profesor dur.

In aceste vremuri alegem sa vedem panica, frica si neajunsurile unei pandemii prin ingradirea drepturilor fundamentale umane sau alegem sa vedem solidaritatea, iubirea intre oameni, eliberarea si purificarea pamantului. Este in puterea noastra sa alegem ce vedem in viata noastra: un virus, o conspiratie, un sfarsit sau un bun inceput.

Psihoterapeut Iuliana Dumitru