Încrederea de a fi

”A fi” este verbul care ne definește. Suntem așa cum ne alegem să fim în orice moment al vieții noastre. Suntem fericiți, optimiști, încrezători, prietenoși, creativi, iubitori, blânzi, ascultători, receptivi, fermi, concilianți, exigenți, etc. Suntem. Și prin natura ființei noastre de a fi, putem să acoperim, să rezolvăm, să atingem, să modelăm relațiile din jurul nostru. Când ne dăm seama că ”a fi” este esența și modul suprem de manifestare a noastră ”aici și acum”, totul curge lin și fără impedimente în viața noastră. Este un perpetuum pe care îl trăim fără să simțim dificultatea vieții prin care trecem. Când ne eliberăm simțirea de toate blocajele și barierele, putem să experimentăm viața. Trăind clipă de clipă, experimentăm, de fapt, fericirea de a ne manifesta.

Totul e flux, e fluent și fără oprire prin noi.  Mintea încetează să mai gandească și simțim doar bucuria prin care ne manifestăm față de ceilalți.  Nu mai există bariere, limite, opreliști.  Secretul este doar să acceptăm ceea ce trăim.  Să privim cu ochii spectatorului care se minunează de scenele prin care trecem, fără să ne marcheze prin emoție ceea ce experimentăm.

Emoția este starea de a fi.  Totul curge lin, nu se mai oprește.  Nu știi ce urmează, simți doar că ești împins mai departe de un flux pe care poți să-l denumești: viață, energie, credință, iubire, fericire, încredere, voință, acceptare, respect.  Totul e bucuria de a fi.  Aici și acum.

Libertatea de a fi indiferent de context constă în echilibrul interior și în încrederea în forțele proprii. Înseamnă să te autoeduci, să privești lucrurile impersonal, fără o adresare directă la propria persoană. Înseamnă să accepți situațiile din viața ta ca fiind independente de propria voință, să accepți că faci tot ceea ce poți în privința păstrări propriului echilibru și să le lași să fie. Suprinzător, dar schimbarea implică despărțirea de ceea ce nu mai funcționează în prezent în viața ta și implicarea ta în tumultul noului care angrenează un alt mod de a fi.
Adaptarea la schimbare ar fi mult mai ușoară dacă ne-am da voie doar să fim: fără să judecăm, fără să aducem în prim plan ceea ce ne-am dori sau cum ne-am dori noi să fie, fără să impunem condiții sau modalități prin care mediul exterior să ”ne” facă fericiți. Tot ceea ce putem controla este modul în care ne simțim, cum acționăm, cum ne ”dăm” voie să fim în acele situații. Am descoperi, astfel, că printr-un efort mai mic sau mai mare, fericirea e în noi, vine din noi și se manifestă în măsura în care credem în ea și o simțim. Desigur, se pune întrebarea: ”cum să nu mă las influențat de condițiile în care trăiesc?”.

12 posibile răspunsuri

1. să fiu atent și concentrat pe starea mea interioară și pe ceea ce vreau eu să simt;
2. să aleg în jurul meu persoane care coincid cu starea mea interioară (ex: dacă vreau să îmi mențin echilibrul emoțional, pot alege să interacționez mai mult cu persoanele pozitive pe care le cunosc);
3. să aleg subiecte de discuție care pot fi dezbătute într-o manieră pozitivă;
4. să îmi fixez un mod de a mă proteja de influențele negative ale mediului în care trăiesc: discuții, judecăți sau critici avansate de persoanele cu care trăiesc (spre ex: evit discuțiile pe seama știrilor negative și alarmiste de la tv);
5. să aleg modalități prin care îmi petrec timpul în activități care mă fac să simt bucuria de a trăi: aleg să îmi lărgesc orizontul cunoașterii prin cărți diferite ca tematică față de ceea ce citeam, aprofundez un domeniu interesant pentru mine de cunoaștere; îmi ofer bucuria de a face ceva pentru mine: printr-o oră de masaj, prin sportul preferat, prin autoanaliză personală în relația terapeutică (psiholog – client), etc;
6. să încep să fiu din ce în ce mai atent la ceea ce simt în anumite situații, în relație cu diferite persoane. Stabilesc, astfel, o încredere mai mare în ‚feelingul’ pe care îl am cu privire la anumite situații, chiar dacă ele tind să-mi fie prezentate într-o manieră sumbră;
7. să încep să mă bazez pe pozitivul din mine pe care îl simt atunci când sunt liniștit, echilibrat și îl amplific în relația cu ceilalți, transmițăndu-le o stare de bine, de optimism, încredere că lucrurile se rezolvă;
8. să îmi propun să extrag aspecte pozitive din orice situație, oricât de negativă ar fi ea (spre ex: un divorț îmi poate aduce posibilitatea de evoluție personală, profesională; contactarea unei afecțiuni de sănătate mă poate învăța să am mai mare grijă de mine; un timp mai îndelungat petrecut de unul singur mă poate ajuta să mă cunosc mai bine, să stabilesc o relație sinceră cu mine însumi, să încep să aleg pentru binele meu și al celorlalți cu inima deschisă; a mă afla într-o situație critică, de multe ori, mă poate ajuta să găsesc soluții, să devin flexibil, să aflu cum pot să mă descurc, să capăt încredere în mine însumi, să accept schimbarea ca pe o evoluție personală și să mă conving că ea face cu adevărat parte din specificul vieții. Schimbarea este singurul aspect sigur al vieții. Și de dorit este să ne adaptăm;
9. să îmi fixez scopuri nobile care mă propulsează spre o nouă abordare a vieții;
10. să înțeleg că ”binele” meu poate nu e același cu ” binele” celuilalt;
11. să accept că viziunea fiecăruia îi aparține și nu mă poate afecta în plan direct decât în măsura în care eu permit, spre ex:
    a. ”șeful se poartă urât cu mine” este o situație din care pot învăța să abordez lucrurile diferit, să încerc să înțeleg cum mă pot plia pe cerințele lui, pot alege să îmi mut locul de muncă sau pot accepta că nu a avut nimic personal cu mine ci doar era nervos sau poate e nevoie să îmi negociez poziția;
    b. ”soțul poate avea o părere negativă despre mine, lipsită de încredere”, pot încerca să îi demonstrez că are motive pentru a-mi acorda încredere, pot accepta că aceasta este poziția lui față de mine și nu o pot schimba și ca atare nu mai mă las afectată, pot descoperi în mine resurse care mă fac să fiu puternică sau renunț la a mai încerca să-l mulțumesc;
    c. ”copilul meu e de nerecunoscut”, este o situație prin care trec mai toți părinții; copiii cresc, se dezvoltă, abordează noi modalități de a fi, experimentează mai mult decât adulții și sunt mult mai flexibili decât noi; părinții pot încerca să afle cauza schimbării comportamentale: poate fi hormonală datorată vârstei, poate fi ca mod de a-și exprima furia pe care au nutrit-o în anumite situații anterioare, poate fi ca lipsă a impunerii unor limite sănătoase de către părinți în modul de educație transmis, poate fi un mod prin care copilul experimentează puterea împotrivirii propriei persoane la condițiile care i se impun cumva cu mesajul:”pe mine m-ai întrebat?”;
12. pot alege să mă las purtat de energia pozitivă, spontaneitatea, frumusețea jocului copiilor din jurul meu; îi pot urmări cum se joacă și pot învăța de la ei cum este să fii fericit, cum este să treci de la supărare la fericire uitând de motivele indispunerii anterioare, redescoperind credința cu care un copil vorbește despre visele lui despre ceea ce va face sau cum va fi atunci când va fi mare și aplicând în viața de adult; încercând să înțeleg furia copilului meu aducându-mi aminte cum era când eram copil și simțeam furie în anumite situații, cum aș fi vrut să reacționeze părinții; ce aș fi vrut să spună, să facă pentru a mă simți înțeles și acceptat, pentru ca furia să-mi scadă.

Și când ne poziționăm atenția pe partea pozitivă a lucrurilor, a situațiilor sau a relațiilor din viața noastră, constatăm că putem accepta să greșim noi dar și cei din jurul nostru, că suntem diferiți unul de altul și că de dorit este să ne acceptăm așa cum suntem, că plânsul și lamentarea fără a face nimic nu ne aduc o schimbare în bine a situației, că a cere ajutor este ceva firesc și normal în viața noastră, că a învăța să ne schimbăm unghiul din care privim situația ne ajută pe noi să găsim resurse, soluții, să ne păstrăm un tonus pozitiv și nu în cele din urmă că suntem înconjurați de oameni minunați care se exprimă diferit și care ne iubesc în moduri diferite. Și de dorit este să înțelegem că binele nostru este doar al nostru, celălalt având doar posibilitatea să îl împărtășească cu noi sau nu. Însă, putem alege să materializăm acest ”bine” al nostru fără ca ceilalți să se simtă afectați. Viața este o alegere din mai multe opțiuni și o asumare a consecințelor.

Psiholog Viorela Coandă