5 rădăcini ale trăirilor negative

O întrebare des întâlnită este – cum să fac să mă simt bine cu mine?

Oamenii reușesc cu greu să își înțeleagă menirea, capacitățile, direcția bună de urmat în viață și ajutoarele de care pot beneficia când au nevoie, motiv pentru care sunt mereu agitați, speriați și într-o competiție permanentă. Toate aceste trăiri nu ajută la îmbunătățire, la creștere sau zidire interioară, ci împrăștie și ceea ce era pus în ordine cândva. Din această cauză în ultimii ani s-au înmulțit foarte mult stările greu de dus din interior, neliniștea, nemulțumirea, neîmplinirea, sentimentul de inferioritate sau de lipsă de valoare.
Odată anamneza făcută se cer soluții aplicabile. Aceste soluții sunt scrise de mii de ani de către înțelepți sau spirite iluminate care au dorit să-i ajute pe cei care sunt pregătiți să facă saltul spre un nivel mai rafinat.

Nu se poate împrospăta materia fără a scoate ce este nepotrivit și a înlocui cu ceva potrivit. Ce poate fi nepotrivit în creație? Tot ceea ce blochează dezvoltarea, creșterea, evoluția și care ocupă locul fără a putea produce ceva de calitate.

Dacă ne referim la om, cea mai complexă creație din univers, gândurile și emoțiile negative sunt cele care încetinesc mersul și îngreunează calitatea vieții. Care ar putea fi rădăcina acestor trăiri pe care cu toții le-am simțit în anumite momente și cu toții știm câtă neplăcere pot provoca?

După părerea mea, pentru a înțelege rădăcinile avem nevoie să ne poziționăm la nivelul lor, adică la începuturi. Vom observa acolo cum mândria, ciuda, ura, disprețul și deranjul sunt unele dintre cele pe care s-a clădit construcția diformă în care suntem și pe care am moștenit-o când am intrat în această viață.

Mândria, ca rădăcină a răului ne încurcă pentru că din ea răsar multe vlăstare vizibile sau mai puțin vizibile, cum ar fi aroganța, dorința de a avea dreptate sau de a primi laudă sau nevoia de a fi superior, toate acestea creând așteptări care duc spre neîmplinire și ne produc suferință.
Ciuda apare din neputința de a face ce vrem, din competiție și comparare mereu cu cel de lângă noi, fără să înțelegem că fiecare are locul lui, nevoile și drumul lui din care își va lua lecțiile prin înțelepciune sau suferință.
Ura apare din neiertare, separare și lipsă de înțelegere a planului, a momentului și a omului. Dacă am putea fi conștienți măcar o secundă că toți suntem celule ale aceluiași corp și că toți suntem utili și că nu am putea funcționa unii fără alții, așa cum ficatul nu poate da rezultate bune fără rinichi, pancreas, inima sau plămâni, am realiza că ura, atât de toxică nu face decât să închidă și mai mult potențialul pe care l-am putea accesa.
Disprețul este prezent ori de câte ori ne poziționăm deasupra semenilor fără să ținem cont că din punct de vedere divin și în momentul morții suntem la fel. Felul în care alegem să folosim ceea ce știm, să căutăm ca să creștem în înțelepciune și să împărtășim cu alții pare a ne diferenția, dar nici acest lucru nu justifică disprețul față de semeni. De multe ori lecții importante de înțelepciune le putem primi tocmai de la cei disprețuiți și asta pentru a ne putea recalibra gândirea și simțirea.
Deranjul este trăirea tipică timpurilor noastre care ne duce inevitabil la separare de toți și de toate. Atâta timp cât ceea ce fac ceilalți este deranjant pentru noi, înseamnă că suntem rigizi la schimbare. Orice devine inflexibil în timp se rigidizează, suferă și este distrus. De aceea, deranjul este poate cel dintâi semn că avem o latură care are nevoie de înțelegere, cunoaștere și ajutor imediat.
Ca acestea mai sunt multe altele, care odată ce și-au făcut loc în noi ne strică echilibrul, buna dispoziție și lumina din ochi.

Pași către echilibru

Există multe tehnici prin care echilibrul poate fi redobândit, dar toate au la bază următorii pași:

1. renunțarea la ceea ce am făcut până acum și care a condus la starea actuală, și aici mă refer la acea golire interioară; este important să spunem stop, pentru a putea să adăugăm altceva in loc.
2. conștientizarea lucrurilor care sunt de schimbat pentru a putea începe vindecarea, iar acest lucru se face cu maximă sinceritate; consecința imediat următoare este că nu vom mai putea să judecăm sau să fim răi cu cei din jur.
3. instalarea armoniei în jurul nostru fără a face vreun efort special pentru a o obține; cu cât ne vom strădui să facem lucrurile mai corect și în adevăr, cu atât mai bine intenționați vom fi cu cei apropiați.

Pentru a putea face real această călătorie în interiorul ființei noastre astfel încât să vedem modificări clare și palpabile, avem nevoie de o perioadă de retragere, de introspecție și de dorință de schimbare. Merită efortul pentru că aceasta înseamnă libertate sau eliberare de lanțuri. Iar după ce simțim gustul libertății nu vom mai concepe întoarcerea și vom fi mereu atenți la a înainta în lumină.

Consilier Carmen Neațu